[ad_1]
Dovleacul sau bostanul sau cucurbăta (Cucurbita maxima) este o plantă erbacee anuală cultivată pentru fructul, florile și semințele sale.
Cucurbita maxima este o plantă anuală cu tulpină flexibilă și agățătoare. Are frunze cordiforme (în formă de inimă), pentalobulate, de mărime mare și cu nervuri bine marcate; prezintă o abundentă pilozitate pe frunze și tulpină. Florile sunt galbene și cărnoase. Fructul prezintă o mare variație (polimorfism): poate fi ovoidal sau sferic, de culoare verde sau portocaliu intens. Pulpa fructului este galbenă-portocalie, densă și cu gust dulce.
Dovleacul conține în interior numeroase semințe ovale, convexe și netede, de 2–3 cm lungime, care la rândul lor conține un miez alb și comestibil. Mărimea dovleacului variază între 25–40 cm diametru, deși există și cazuri excepționale. Există varietăți de vară având fructul de culoare deschisă și semințe mai moi (varietate care se conservă puțin timp) și varietăți de iarnă care sunt mai seci și mai dulci, folosite în produsele de cofetărie (durata de conservare este mai lungă).
Origine
Este originară din America de sud, unde crește de formă sălbatică în Conul Sud. A fost introdusă într-o epocă timpurie în Europa (sfârșitul sec. XVI), ușurința hibridizării sale l-a făcut să fie confundat cu dovlecii peregrinilor (Lagenaria siceraria). Azi se cultivă pe mari suprafețe în regiuni temperate din toată lumea.
În unele țări floarea se consuma ca legumă; fructul se conservă, în condiții adecvate de lumină, temperatură și umiditate, până la 6 luni în condiții bune. Este bogat în β-carotină și glucoză. Semințele sunt cunoscute sub numele de semințe de dovleac și li se atribuie proprietăți medicinale în medicina naturistă.[1] Semințele sunt bogate în minerale, în special zinc, motiv pentru care Organizația Mondială a Sănătății recomandă consumul lor zilnic. Acestea reprezintă o sursă bună de vitamina K.
Dovleacul se numără printre vedetele toamnei și măcar la o tavă de plăcinte aburinde tot poftești o dată pe an. Însă, dovleacul este mult mai mult de clasicele plăcinte sau decorul în nuanțele belșugului a sărbătorile dedicate recoltelor toamnei sau… „ingredientul” atmosferei de Halloween.
Acesta este foarte nutritiv, nu doar gustos. Conține din belșug vitamina A (mai ales beta-caroten), luteină, vitamina B, C, E, potasiu, zinc și multe alte minerale. Pe lângă aceste beneficii este destul de sărac în calorii (alertă de desert sănătos!), conține 94% apă, iar semințele sunt și ele delicioase, crude sau coapte.
Trebuie știut că „Măria Sa”, dovleacul oferă și mulți antioxidanți, cunoscuți pentru beneficiile sale în reducerea stresului oxidativ, întârzie îmbătrânirea și, desigur, te protejează de numeroase boli. Așadar, este un răsfăț atât pentru glandele salivare, cât și pentru celulele corpului.
*** Cerințe față de climă și sol
Este o plantă iubitoare de căldură, fiind distrusă la temperaturi negative. Dovleacul rezistă bine la secetă, datorită sistemului radicular foarte dezvoltat. Totuși, aplicarea a 2-3 udări determină, opinează specilaiștii, sporuri de producție semnificative. Planta preferă soluri fertile, bogate în humus, cu pH neutru sau slab acid, în vreme ce pânza freatică să fie la mica adâncime.
TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A DOVLEACULUI
Rotația
ATENȚIE! Cele mai bune rezultate se obțin după culture de trifoi, lucernă, mazăre, fasole. Premergătoare bune sunt rădăcinoasele și bulboasele, cartoful sau varza. Dovleacul se poate cultiva cu porumbul, în culturi asociate, însă această tehnologie este folosită pe suprafețe mici.
Pregătirea terenului
Toamna se realizează fertilizarea de bază cu 50 t gunoi de grajd bine fermentat/ha, 80-90 substanță activă fosfor/ha, aproximativ 80 kg potasiu substanță activa/ ha, completându-se primavara cu 30-40 kg substanță activă azot/ha. Îngrășămintele se încorporează în sol prin arătură adâncă, de 28-30 cm. Primăvara, solul se lucrează cu combinatorul și se deschid rigolele de udare.
Semănatul
Se poate realiza și manual (pe suprafețe mici, cu 2-3 semințe într-un cuib) sau mecanizat. Adâncimea de semănat este de 3-4 cm. Pentru un hectar este necesară o cantitate de sămânță cuprinsă între 8 si 10 kg. Distanța între rânduri este de 150 cm, iar între plante pe rând, de 100 cm. Înainte de semănat, se recomandă tratarea semințelor. Procedura se execută la fel ca la semințele de castraveți și pepeni.
Imediat dupa semănat, terenul se erbicidează cu un erbicid preemergent.
Boli și dăunători
Potrivit specialiștilor, dintre boli, cele mai întâlnite la cultura de dovleac sunt mana, făinarea și antracnoza, iar dintre dăunători, acarienii, afidele și tripsii.
Așa cum indică unele statistici, productia medie poate ajunge și la 30-35-40 tone / hectar (poate crește în cazul folosirii fertilizărilor organice și a culturilor irigate).
Unii îi spun LEGUMĂ, alții îl consideră FRUCT. Oricum ar fi, ne umple pofta, cămările, mesele. Și a dat, deja naștere unor bucate de poveste precum celebrele plăcinte sau gogoși sau brioșe cu cremă de dovleac, supele, piureurile, ba chiar și sarmalele în dovleac sau… sarmalele cu carne copate în dovleac, dovleacul umplut, dulcețuri…
Așadar, merită atenție. Și merită, credem noi, încurajate culturile de dovleac. Nu necesită o filosofie greu de abordat și nici cultivator dotați cu roboți demni de… mileniul IV. De ce să nu profităm de potențialul pământurilor noastre, de roade sănătoase???
foto: gustos.ro, ziare.com, Facebook
Articolul Dovleacul- o minunatie care merita mai multa atentie! a aparut prima data pe Prahova Business – Despre afaceri. Zi de zi – Primul cotidian online de afaceri din Prahova.
[ad_2]
Source link
