[ad_1]
Să aplaudăm împreună noblețea, grația, blândețea, puterea, forța și demnitatea cailor. Să le cinstim prietenia și trainica, legendara lor legătură cu țăranul, cu satul, cu tradiția.
Acesta este, în fapt, mesajul, simbolul Botezului cailor- obicei atât de pitoresc și cu… subînțeles practicat în sfânta zi de Bobotează în mai multe localități din țară, între care și satul prahovean Pietroșani, la doi pași de Ploiești.
Azi, cu bucurie, vă împărtășim câteva imagini de aici, de la Pietroșani unde, iată, caii sunt cinstiți și botezați și unde tradițiae așa frumos păstrată!
Botezul cailor se mai păstrează și la Comarnic, Slătioara,Tălmăcel, Mihail Kogălniceanu, Piatra…
Este un fenomen, un obcei destul de important regăsit încă la sfârșitul secolului XIX, astfel încât însuși istoricul Nicolae Iorga îl explica în cartea sa „Istoria Românilor în Chipuri și Icoane”, publicată în 1905.
«„Un număr de cai cu arșale scumpe, împodobite cu aur și mărgăritare, sunt aduși de oamenii Comisului celui Mare, în mijlocul uimirii bucuroase a poporului. Un călător a văzut în Moldova, la 1647, douăzeci și patru de cai foarte frumoși pe cari Mitropolitul îi stropi cu aghiasmă. Străinii ce înconjurau pe Mihai Viteazul la 1600 avura prilejul să-i vadă serbând astfel prin stropirea binecuvântătoare a cailor Boboteaza acelui an unic, în Alba-Iulia, capitala Ardealului supus Românilor”.
Caii erau frumos împodobiti și aduși de Bobotează în fața bisericii unde erau stropiți cu apa sfințită pentru a fi sănătoși în tot acel an. Un animal ferit de boli însemna implicit recolte bune și belșug pentru proprietarii calului. Obiceiul arhaic a fost susținut și de preoti, ca un semn de sprijinire a comunității.
În Istoria Bucureştilor de Gion, găsim pomenite alergările ostăşeşti de Bobotează, pomenite de un ambasador al regelui suedez in trecerea pe la 1632 în ţara noastră.
„La Târgovişte ca și la Bucureşti (deci în vechile capitale) era la Bobotează stropirea cu Sfânta Aghiazmă a cailor domneşti. In faţa Domnului şi a tuturor boerilor, în faţa întregului oraş strâns lângă Curtea Domnească sau pe câmpia numită Livedea Gospod, unde adeseori păşteau in libertate caii domneşti, mitropolitul ţării, însoţit de cei doi episcopi şi de egumenii bătrânelor mănăstiri a ţării româneşti, stropea cu apă sfântă caii Domnului, aduşi de vornici şi de comişei.
Tot grajdul defila. Calul favorit al Domnului era obiectul de admiraţie al tuturor”.
În poeziile populare adunate de G. Dem. Teodorescu, găsim felul cum erau împodobiţi aceşti cai.
„Şeile păreau fălci de zmeu, chingile „Doi balaurei cu capu de zmei” de coade nodaţi, la gură ‘ncleştaţi… iar frâul-două năpârci verzi”» (după cum consemnează herghelie.ro).
Foto: Eduard Andrei Irimia
Articolul Momente desprinse parca, din basme azi, la Pietrosani, la Botezul cailor apare prima dată în Primar in Prahova.
[ad_2]
