Infecția cu HPV reprezintă principala cauză de aparitie a cancerului de col uterin. HPV, cunoscut și ca Human Papilloma Virus, este unul dintre cele mai răspândite virusuri transmise pe cale sexuală. Există peste 100 de genotipuri HPV, dintre care aproximativ 40 afectează sfera genitală. Alarmant este faptul că unele dintre aceste genotipuri, precum 16 și 18, au un potențial oncogen ridicat, contribuind major la apariția cancerului de col uterin.
Transmiterea și simptomele infecției cu HPV
Infecția cu HPV are loc prin contact sexual direct cu o persoană infectată. Deși prezervativul reduce riscul de transmitere, nu oferă protecție completă. Există și alți factori de risc, cum ar fi activitatea sexuală neprotejată, multiplii parteneri sexuali, un sistem imunitar slăbit și contactul cu suprafețe contaminate.
Un aspect înșelător al virusului HPV este că de multe ori nu prezintă simptome vizibile. Totuși, în unele cazuri, pacienții pot dezvolta excrescențe de culoarea pielii în regiunea genitală.
Diagnosticul Infecției cu Virusul Uman Papilloma (HPV)
Primul pas în diagnosticarea infecției cu HPV este examenul clinic. În acest context, medicul ginecolog va efectua un examen vizual pentru a identifica orice leziuni sau anomalii suspecte la nivelul zonei genitale. În cazul în care medicul detectează orice semne care indică posibila prezență a virusului, acesta va recomanda teste suplimentare pentru a confirma diagnosticul, pentru a identifica orice leziuni la nivelul colului uterin și pentru a determina tipul specific de virus HPV prezent.
Metodele Complementare de Diagnostic:
- Testul Babes Papanicolau:
Unul dintre cele mai cunoscute și utilizate teste în diagnosticarea HPV, testul Babes Papanicolau ce implică colectarea unei mostre de celule de pe suprafața interioară a colului uterin (endocervix). Aceasta probă este trimisă la laborator, unde celulele sunt examinate la microscop pentru a detecta orice modificare celulară anormală.
- Colposcopia:
În cazul în care testul Babes Papanicolau indică anomalii, poate fi necesară o colposcopie. În timpul acestei proceduri, medicul ginecolog va utiliza un microscop pentru a examina colul uterin în detaliu. Pentru a evidenția zonele anormale, se aplică o soluție slabă de acid acetic.
- Genotiparea HPV:
Similar cu testul Babes Papanicolau, acest test presupune colectarea unei mostre de secreție cervicală. Dar, în loc să se examineze celulele în sine, genotiparea HPV identifică ADN-ul virusului, determinând tipul sau genotipul specific de HPV prezent. Acest lucru este vital, deoarece unele tulpini sunt considerate „înalt oncogene”, având un risc crescut de a provoca cancer.
Vaccinul ca metodă de prevenție împotriva infecției cu HPV
Infectia cu virusul HPV poate fi prevenita prin:
· utilizarea prezervativului ca metoda de protectie;
· evitarea contactului sexual atunci cand se constata prezenta verucilor;
· reducerea numărului de parteneri sexuali;
· efectuarea controlului medical periodic la medicul specialist;
· vaccinarea împotriva HPV.
Vaccinarea împotriva HPV reprezintă cea mai importantă metodă de profilaxie a infecției. Este esențială nu doar pentru prevenirea cancerului de col uterin, ci și pentru alte tipuri de cancer și afecțiuni legate de HPV. Deși este ideal să fie administrat înainte de debutul vieții sexuale, pentru a asigura cea mai bună protecție, vaccinul își păstrează eficacitatea chiar și după începerea acesteia. Acest lucru permite o flexibilitate și încurajează vaccinarea la orice vârstă.
Există mai multe opțiuni disponibile în ceea ce privește vaccinurile împotriva HPV. Cele mai avansate dintre ele țintesc până la 9 tulpini diferite ale virusului, oferind o acoperire vastă împotriva celor mai periculoase tulpini care prezintă un risc înalt de oncogenitate. Este vital să se sublinieze că vaccinarea nu este recomandată doar fetelor, ci și băieților, deoarece virusul HPV poate cauza diverse tipuri de cancer și la bărbați.
Procesul de vaccinare împotriva HPV este structurat în trei etape esențiale. După administrarea primei doze, următoarea este programată la 2 luni, iar ultima doză se administrează la 6 luni de la prima injecție. Această structură a fost concepută pentru a maximiza eficacitatea vaccinului și a asigura o imunitate durabilă.
Un aspect important de subliniat este că, chiar dacă o persoană a fost deja infectată cu HPV, vaccinarea rămâne relevantă. Deși vaccinul nu poate elimina o infecție preexistentă, poate oferi protecție împotriva altor tulpini ale virusului cu care individul nu a venit încă în contact.
Vaccinarea împotriva HPV reprezintă o soluție esențială în lupta împotriva cancerului de col uterin și a altor afecțiuni asociate cu HPV. Cu cât mai multe persoane se vaccinează, cu atât mai multă protecție comunitară se creează împotriva răspândirii virusului.
