Calcularea unei asigurări de locuință începe cu informațiile despre clădire, proprietar și bunurile pe care vrei să le protejezi. Formularul poate fi completat rapid atunci când ai actele proprietății la îndemână și ai stabilit în prealabil valoarea aproximativă a casei și a obiectelor din interior.
Câmpurile diferă de la un asigurător la altul, deoarece polițele facultative nu sunt produse identice. Riscurile, limitele și criteriile de evaluare pot varia, însă cele mai multe formulare solicită aceleași categorii de informații.
1. Pregătește datele proprietarului
Prima secțiune a formularului identifică persoana care deține locuința sau care încheie contractul. Pentru o persoană fizică pot fi solicitate:
- numele și prenumele;
- codul numeric personal;
- domiciliul;
- seria și numărul actului de identitate;
- numărul de telefon;
- adresa de e-mail.
Datele trebuie copiate dintr-un act de identitate valabil. Adresa de domiciliu a proprietarului poate fi diferită de adresa locuinței asigurate, mai ales în cazul unei case de vacanță, al unui apartament închiriat sau al unei proprietăți cumpărate pentru investiție.
Pentru o locuință deținută de o persoană juridică pot fi cerute denumirea firmei, CUI-ul, sediul social și datele reprezentantului. Selectează corect tipul proprietarului înainte să continui, deoarece formularul va afișa câmpuri diferite.
2. Introdu adresa exactă a locuinței
Adresa proprietății este necesară pentru identificarea clădirii și evaluarea anumitor riscuri. Pregătește județul, localitatea, strada, numărul, blocul, scara, etajul și numărul apartamentului, după caz.
În cazul unei case pot fi cerute și informații precum numărul cadastral sau alte date din actul de proprietate. Acestea nu apar în toate formularele, dar este util să ai la îndemână contractul de vânzare-cumpărare, extrasul de carte funciară sau un document fiscal.
Completează adresa în forma oficială. O denumire veche a străzii, un număr incomplet sau selectarea altei localități poate conduce la emiterea poliței pentru o adresă greșită.
3. Precizează dacă este casă sau apartament
Tipul locuinței reprezintă una dintre primele informații cerute. Asigurătorul trebuie să știe dacă protejează un apartament într-un bloc, o casă individuală, o casă înșiruită sau o altă construcție cu destinație de locuință.
Pentru un apartament pot conta etajul, numărul total de niveluri ale blocului și structura clădirii. La o casă pot fi solicitate informații despre regimul de înălțime, anexele gospodărești, garaj, terasă sau alte construcții aflate pe proprietate.
Declară separat anexele atunci când formularul permite acest lucru. Includerea casei principale nu înseamnă automat că sunt asigurate și magazia, foișorul, garajul sau gardul.
4. Verifică suprafața utilă
Suprafața utilă este zona interioară folosită efectiv și se exprimă în metri pătrați. Valoarea poate fi găsită în actul de proprietate, documentația cadastrală sau releveul locuinței.
Suprafața utilă nu trebuie confundată cu suprafața construită. Cea construită include, în funcție de document, pereții și alte elemente care nu intră integral în spațiul utilizabil.
Citește atent denumirea câmpului. Dacă formularul solicită suprafața utilă, copiază această valoare din acte. O diferență mare poate influența suma asigurată și modul în care este evaluată clădirea.
Pentru o locuință extinsă sau mansardată recent, verifică dacă suprafața din documente reflectă situația actuală. Modificările importante trebuie declarate corect.
5. Identifică anul construcției
Anul construcției ajută la evaluarea vechimii clădirii și a caracteristicilor sale. Informația poate apărea în actul de proprietate, documentația cadastrală, certificatul fiscal sau alte documente tehnice.
La un apartament vechi, anul blocului poate fi diferit de anul în care ai cumpărat ori renovat locuința. Formularul solicită, de regulă, anul finalizării clădirii, nu data ultimei renovări.
Poți întâlni și întrebări despre consolidare, renovări structurale sau expertizarea seismică. Răspunde pe baza documentelor disponibile, nu după aspectul exterior al imobilului.
6. Selectează structura și materialele clădirii
Formularul poate solicita tipul structurii de rezistență și materialele pereților. Variantele întâlnite frecvent includ beton armat, cărămidă arsă, lemn, piatră, BCA sau materiale netratate termic.
Aceste informații sunt relevante și pentru încadrarea locuinței în tipul A sau B la polița PAD. Asigurarea obligatorie acoperă cutremurul, alunecarea de teren și inundația naturală, iar tipul construcției determină suma asigurată obligatoriu și prima.
Alege materialul predominant al structurii sau al pereților exteriori, conform indicațiilor formularului. Pentru o construcție mixtă poate fi necesară o confirmare suplimentară din partea asigurătorului.
7. Spune cum este folosită locuința
Modul de utilizare poate influența riscurile și condițiile de asigurare. Formularul poate cere să precizezi dacă proprietatea este:
- locuință permanentă;
- casă de vacanță;
- închiriată;
- nelocuită temporar;
- folosită și pentru activități profesionale.
O locuință ocupată permanent are un profil diferit de o casă lăsată goală mai multe luni. Într-o proprietate neocupată, o scurgere de apă sau o tentativă de furt poate fi observată mai târziu.
Declară activitatea profesională desfășurată în spațiu, mai ales dacă există echipamente, stocuri sau acces frecvent al clienților. O poliță standard pentru locuință poate să nu acopere automat bunurile utilizate comercial.
8. Stabilește valoarea clădirii
Suma asigurată pentru clădire trebuie aleasă în funcție de valoarea de reconstrucție, nu doar după prețul de piață al imobilului. Valoarea de reconstrucție reprezintă costul estimat pentru refacerea casei cu materiale și caracteristici similare.
Prețul de piață poate include terenul, cartierul, accesul la transport și cererea imobiliară. Aceste elemente nu sunt reconstruite după un incendiu sau o avarie gravă.
Într-un calculator de asigurare pentru casă, introdu o sumă realistă, suficientă pentru lucrările, materialele și instalațiile necesare refacerii. O valoare prea mică poate conduce la subasigurare, iar una exagerată poate crește prima fără să garanteze o despăgubire mai mare decât prejudiciul real.
9. Calculează valoarea bunurilor
Valoarea bunurilor se stabilește separat de clădire. Include mobilierul, electrocasnicele, electronicele, hainele, obiectele personale și alte bunuri pe care vrei să le protejezi.
Parcurge fiecare cameră și estimează costul de înlocuire. O evaluare făcută doar pentru televizor, frigider și mașina de spălat va omite numeroase obiecte care, împreună, pot valora mult.
Bunurile scumpe, precum bijuteriile, operele de artă, colecțiile sau echipamentele profesionale, pot avea limite speciale. Uneori trebuie declarate individual și susținute prin facturi, fotografii sau evaluări.
10. Alege riscurile și opțiunile suplimentare
După introducerea datelor de bază, poți selecta riscurile pe care vrei să le acoperi. O poliță facultativă poate include, în funcție de produs, incendiu, explozie, furtună, avarii provocate de apă, furt, vandalism și daune electrice.
Poți găsi și opțiuni pentru:
- răspunderea civilă față de vecini;
- cazare temporară;
- intervenții de urgență;
- spargerea geamurilor;
- centrale, panouri fotovoltaice sau alte echipamente;
- bunuri aflate în anexe.
Polițele facultative pot fi încheiate pentru locuințe care au protecția obligatorie PAD, potrivit regulilor aplicabile asigurării locuințelor.
Verifică formularul înainte de trimitere
Recitește adresa, suprafața utilă, anul construcției, structura, suma pentru clădire și valoarea bunurilor. Controlează și datele proprietarului, mai ales CNP-ul, numele și adresa de e-mail.
Compară ofertele pentru aceleași sume și riscuri. O variantă mai ieftină poate avea o franșiză mai mare, o limită mai mică pentru bunuri sau mai multe excluderi.
Un calcul corect pornește de la acte și de la o evaluare realistă a proprietății. Când pregătești din timp informațiile despre clădire, adresă, proprietar și bunuri, poți compara polițele fără să refaci formularul și poți alege o protecție potrivită locuinței tale.
