Un obiect nedorit se scoate dintr-o poză prin copierea unei zone curate de lângă el sau prin completarea automată a fundalului, apoi prin netezirea marginilor, astfel încât retușul să nu se vadă. Rezultatul depinde mai puțin de program și mai mult de felul fundalului: pe o suprafață simplă merge ușor, pe una cu model fin cere răbdare. Exemplele de mai jos pornesc de la situații pe care le întâlnește oricine fotografiază în viața de zi cu zi.
Cum funcționează, de fapt, ștergerea unui obiect
Programele nu „șterg” cu adevărat nimic. Ele acoperă zona nedorită cu pixeli luați din altă parte a imaginii sau generați pe baza împrejurimilor. Fie copiezi manual o porțiune curată, cu ajutorul unei unelte de clonare sau de vindecare, fie lași programul să completeze automat zona selectată. Prima metodă oferă control, a doua este rapidă.
Un retuș reușit păstrează trei lucruri: textura, lumina și perspectiva. Dacă porțiunea copiată are o lumină diferită sau o textură mai netedă decât restul, ochiul observă imediat petecul. De aceea, alegerea sursei contează la fel de mult ca alegerea uneltei.
Situația 1: un cablu sau un fir peste cer
Fotografia unui apus sau a unei străzi are un cablu electric care taie cadrul. Pe cer, gradientul este lin, deci este cel mai ușor caz. Folosește unealta de vindecare cu o pensulă puțin mai lată decât firul și trece peste el în mișcări scurte, nu într-una singură lungă. Dacă firul traversează o ramură sau o clădire, lucrează pe segmente mici și verifică la mărire marginile obiectelor din spate.
Eroarea frecventă este să lași reziduuri de culoare în jurul firului. Mărește imaginea la o sută la sută și caută o dungă ușor mai deschisă sau mai întunecată.
Situația 2: un trecător în fundalul unei poze de vacanță
Un om în alt plan intră în cadru exact lângă monument. Dacă fundalul este o fațadă cu model repetitiv, clonarea cere atenție: copiază o zonă cu același ritm al liniilor, nu orice petic. La pavaj sau la ziduri, urmărește rosturile, ca să se alinieze natural. Dacă persoana ocupă o parte mare din cadru, completarea automată poate produce forme ciudate; în acest caz e mai bine să decupezi imaginea sau să alegi altă fotografie.
Gândește-te și la limitele etice: ștergerea unor oameni dintr-o amintire personală e una, dar modificarea unei imagini documentare sau jurnalistice e cu totul altceva. Păstrează onestitatea cadrului, mai ales dacă fotografia este publicată.
Situația 3: un obiect pe masa pentru fotografie de produs
Pe un blat de lemn apare o pată sau un firicel de praf lângă produs. Aici textura contează: lemnul are fibre cu direcție. Clonează o zonă cu fibre orientate la fel și schimbă ușor sursa pe parcurs, ca să nu creezi un model repetat. Folosește opacitate scăzută și mai multe treceri subțiri, în loc de una groasă.
La suprafețe lucioase, reflexiile se schimbă cu poziția. Pentru a elimina un obiect de pe o suprafață reflectorizantă, trebuie reconstruită și reflexia lui. Uneori e mai simplu să refaci fotografia după ce cureți scena decât să retușezi ore în șir.
Situația 4: un element mic din portret
Un fir de păr rebel, o ridicătură pe haină, o etichetă care iese din guler. Pentru astfel de corecții, unealta de vindecare punctuală face minuni. Păstrează însă textura pielii și a hainelor, pentru că o zonă prea netedă arată ca o pată de plastic. Nu elimina trăsături care fac fața unică, precum alunițe sau riduri firești, decât dacă persoana a cerut-o.
Ce program alegi pentru acest tip de retuș
Aproape toate programele de editare au o unealtă de clonare și una de vindecare, iar multe au și completare automată. Diferențele apar la precizie și la modul în care tratează marginile. Dacă lucrezi des cu astfel de corecții, e bine să știi ce poate face fiecare variantă gratuită sau cu abonament; o comparație utilă se găsește în materialul despre programele de editare foto, gratuite și cu abonament.
Chiar și cu un program simplu poți obține rezultate corecte dacă ești răbdător. Lucrează pe un strat separat sau pe o copie, ca să poți anula ce nu-ți place, și nu aplica totul în același pas.
Pașii siguri pentru orice retuș
- Fă o copie a fișierului sau lucrează într-un strat nou.
- Mărește imaginea și identifică exact zona de eliminat.
- Alege o sursă curată cu aceeași lumină și aceeași textură.
- Aplică în trepte mici, cu pensulă moale și opacitate redusă.
- Micșorează imaginea și verifică dacă retușul se vede la dimensiunea normală.
- Revino a doua zi cu ochii odihniți și corectează ce a rămas vizibil.
Un detaliu care se uită des: după retuș, verifică dacă zona tratată are același zgomot sau aceeași granulație ca restul imaginii. Un petec perfect curat pe o poză făcută cu ISO ridicat se vede la fel de tare ca un petec de culoare greșită. Dacă e nevoie, adaugă o urmă de granulație pe zona corectată, ca să se topească în ansamblu.
Când renunți la retuș
Dacă obiectul nedorit ocupă mult din cadru, dacă fundalul are multe detalii fine sau dacă lumina se schimbă brusc în jurul lui, retușul devine anevoios și tentativa riscă să strice poza. În asemenea cazuri, decuparea sau refacerea fotografiei dau rezultate mai bune. Cel mai ieftin retuș este cel pe care nu îl faci: privește marginile cadrului înainte de declanșare și mută-te cu un pas dacă ceva deranjează.
Pentru o imagine de ansamblu asupra etapelor prin care trece o fotografie de la import la export, poți parcurge ghidul despre fluxul de lucru în editare, iar pentru alte teme de fotografie și video, ghidurile de pe FlashPlus sunt grupate pe categorii. Un retuș bun este cel pe care nimeni nu îl observă, nici măcar tu, după o săptămână.
