Sari la conținut

Prima paginăCostructii

Șarpanta din lemn: umiditatea lemnului, tratamentul și verificările dinainte de învelitoare

Cât de uscat trebuie să fie lemnul pentru șarpantă, ce tratamente primește, cum se prinde de zidărie și ce se verifică înainte de montarea țiglei sau tablei.

  • Rece
  • Echipa Stiri HOT
  • 3 min de citit
Structură de acoperiș din grinzi de lemn, înainte de montarea învelitorii

Șarpanta din lemn rezistă zeci de ani dacă este făcută din lemn suficient de uscat, tratat împotriva ciupercilor, insectelor și focului, și dacă este verificată înainte ca învelitoarea să o acopere. Majoritatea problemelor care apar după primul an, precum căpriorii răsuciți, îmbinările slăbite sau acoperișul care „face burtă”, au cauza în lemnul montat ud sau în detalii neverificate la timp. Secțiunile și distanțele dintre elemente se stabilesc prin calcul, dar controlul calității lemnului și al execuției poate fi urmărit și de proprietar.

Cât de uscat trebuie să fie lemnul pentru șarpantă?

Lemnul pentru șarpantă ar trebui să aibă la montaj o umiditate de cel mult 18–20%, valoare apropiată de cea la care va ajunge sub acoperiș. Lemnul proaspăt tăiat poate avea peste 30–40% umiditate. Montat în această stare, se usucă în structură, se contractă, se răsucește și crapă, iar cuiele și șuruburile din îmbinări își pierd strângerea.

Umiditatea se măsoară cu un umidometru cu ace, înfipt pe fața piesei, nu în capăt, în mai multe locuri și pe mai multe piese din lot. Pentru rășinoasele folosite frecvent în structuri (molid, brad, pin) contează și clasa de rezistență, de exemplu C24, care arată că piesa a fost sortată pentru utilizare structurală. Comparația dintre lemn și alte materiale de bază ale unei case este făcută în articolul despre cărămidă, BCA sau lemn.

Ce tratamente primește lemnul de șarpantă?

Lemnul de șarpantă primește de regulă un tratament fungicid-insecticid, care îl protejează de mucegai, putregai și carii, și un tratament ignifug, care întârzie aprinderea și propagarea flăcării. Tratamentul se aplică după ce piesele au fost tăiate la dimensiune; orice tăietură făcută ulterior pe șantier se tratează din nou, pentru că lemnul din interior nu este protejat. Piesele tratate se depozitează ferit de ploaie, pe distanțieri, nu direct pe pământ.

Cum se prinde șarpanta de zidăria casei?

Șarpanta se sprijină pe o grindă așezată pe centura de beton, numită cosoroabă, ancorată cu tije filetate sau cu ancore lăsate la turnarea centurii. Între beton și lemn se pune o bandă hidroizolantă, care oprește umezeala din beton să treacă în lemn. Căpriorii se prind de cosoroabă cu piese metalice sau șuruburi dimensionate, nu doar cu cuie bătute oblic, pentru ca vântul puternic să nu poată ridica acoperișul.

Ce se verifică la șarpantă înainte de montarea învelitorii?

Înainte de învelitoare se verifică geometria acoperișului, calitatea îmbinărilor și ventilarea, pentru că după montarea țiglei sau a tablei corecturile devin scumpe.

Ce se verifică Cum se verifică Ce indică o problemă
Planeitatea versanților Sfoară întinsă pe diagonală și pe orizontală Abateri vizibile de peste 1–2 cm
Coama Nivelă sau furtun cu apă la capete Coamă înclinată sau ondulată
Echerul versanților dreptunghiulari Măsurarea celor două diagonale ale versantului Diagonale inegale, versant strâmb
Căpriorii Privire de-a lungul fiecărei piese Răsuciri, crăpături mari, noduri căzute
Îmbinările Control vizual și la atingere Joc între piese, prinderi lipsă

Contravântuirile, adică piesele diagonale care împiedică deformarea șarpantei sub vânt, trebuie să fie montate complet înainte de învelitoare. Pașii de montaj care urmează sunt descriși în articolul despre instalarea corectă a țiglei metalice.

De ce are nevoie acoperișul de ventilare sub învelitoare?

Ventilarea de sub învelitoare elimină vaporii de apă care urcă din casă și condensul format sub tablă sau țiglă, care altfel ar uda lemnul an de an. Soluția obișnuită combină trei elemente:

  • Membrana de sub învelitoare: o folie permeabilă la vapori, montată peste căpriori, care oprește apa infiltrată, dar lasă umezeala să iasă.
  • Contrașipcile: șipci bătute peste membrană, pe direcția căpriorilor, care creează un spațiu de aer de câțiva centimetri.
  • Intrarea și ieșirea aerului: aerul intră pe la streașină și iese pe la coamă, prin piese de ventilare.

Ce se schimbă când podul devine mansardă?

Când podul se transformă în mansardă, șarpanta preia și greutatea izolației, a plăcilor de gips-carton și a eventualelor ferestre de acoperiș, iar ventilarea trebuie păstrată deasupra izolației. Golurile pentru ferestre se taie doar cu ramă de lemn care preia căpriorii întrerupți, iar fiecare modificare a structurii se face cu acordul celui care a proiectat-o. Alte aspecte ale amenajării se găsesc în articolul despre transformarea podului în mansardă.

Trimite mai departe

Text

↑↓ navighează↵ deschideEsc închidejk între articole