Perlele de cultură sunt perle reale, formate de o scoică în care omul a introdus un nucleu sau o bucată de țesut, în timp ce imitațiile sunt bile de sticlă, plastic sau sidef acoperite cu un strat lucios. Perlele naturale, apărute fără intervenție umană, sunt foarte rare și se găsesc mai ales în piese vechi. Pentru că sunt moi și sensibile la substanțe chimice, perlele reale cer reguli de purtare diferite de ale oricărei alte bijuterii.
Care este diferența dintre perlele naturale, de cultură și imitații?
Diferența ține de origine: perlele naturale și cele de cultură sunt produse de moluște, iar imitațiile sunt fabricate integral. Perla de cultură are aceeași structură de sidef, depus în straturi concentrice, ca perla naturală; doar declanșarea procesului este făcută de om. Diferența dintre ele se stabilește sigur numai în laborator, de obicei prin radiografie.
| Tip de perlă de cultură | Mediu | Mărimi orientative | Culori obișnuite |
|---|---|---|---|
| De apă dulce | Râuri și lacuri | 2–12 mm, forme variate | Alb, roz, piersică, lavandă |
| Akoya | Apă sărată | 2–10 mm, rotunde | Alb cu reflexe roz sau argintii |
| Tahiti | Apă sărată | 8–16 mm | Gri, verde, albastru, nuanțe închise |
| Mările Sudului | Apă sărată | 9–20 mm | Alb, argintiu, auriu |
Cum se recunoaște o perlă reală de o imitație?
Cel mai simplu test este frecarea ușoară a perlei de marginea dinților: perla reală se simte fin granulată, ca nisipul foarte fin, iar imitația este perfect netedă, sticloasă. Testul nu zgârie perla dacă se face cu blândețe.
- Suprafața la lupă: perla reală are mici neregularități și un luciu care pare să vină din interior; imitația are luciu uniform, de lac.
- Orificiul: la imitații, stratul lucios se cojește sau se tocește în jurul găurii, lăsând să se vadă materialul de dedesubt.
- Uniformitatea: un colier cu perle absolut identice ca mărime, formă și nuanță ridică semne de întrebare.
- Greutatea: imitațiile din plastic sunt vizibil mai ușoare; cele din sticlă pot fi însă la fel de grele ca perlele reale.
Pentru o piesă valoroasă sau moștenită, evaluarea la un gemolog este singura confirmare sigură, la fel ca în cazul metalelor prețioase, unde marcajele spun mult, după cum arată articolul despre recunoașterea aurului veritabil și a marcajelor.
Cum se poartă perlele fără să se strice?
Perlele se pun ultimele, după parfum, fixativ, cremă și machiaj, și se scot primele. Sideful are o duritate scăzută, între 2,5 și 4,5 pe scara Mohs, și este atacat de acizi, alcool și transpirație. Parfumul pulverizat direct pe colier tocește luciul în timp, ireversibil.
Perlele nu se poartă la duș, la piscină, la sală sau în timpul treburilor casnice. Ca orice bijuterie delicată, se potrivesc atât la ținute elegante, cât și la combinațiile simple descrise în articolul cu idei de bijuterii pentru ținutele casual, cu condiția să nu fie supuse frecării de materiale aspre.
Cum se curăță perlele?
Perlele se curăță după fiecare purtare cu o lavetă moale, ușor umezită, care îndepărtează urmele de piele și cosmetice. O dată la câteva luni, la nevoie, se poate folosi apă cu foarte puțin săpun neutru, urmată de clătire cu lavetă umedă. Ultrasunetele, aburul, detergenții, amoniacul și pastele de lustruit pentru metale nu se folosesc niciodată.
După curățare, colierul se lasă să se usuce întins pe un prosop. Atârnat ud, firul se lungește și se slăbește.
Cum se păstrează perlele între purtări?
Perlele se păstrează separat de celelalte bijuterii, într-un săculeț textil sau într-un compartiment căptușit, pentru că pietrele și metalele le zgârie. Colierele se țin întinse, nu agățate. Cutia închisă ermetic și locurile foarte calde sau foarte uscate nu sunt potrivite pe termen lung. Alegerea unei cutii potrivite este discutată în articolul despre cutia potrivită pentru bijuterii.
Când se reînșiră un colier de perle?
Un colier de perle purtat des se reînșiră, orientativ, la 1–2 ani, iar unul purtat rar, atunci când firul pare lăbărțat sau apar spații între perle. Firul tradițional este de mătase, cu un nod mic între perle; nodul împiedică frecarea perlelor între ele și face ca, la ruperea firului, să se piardă cel mult o perlă.
