Tocurile pantofilor de damă diferă prin înălțime, prin forma și grosimea bazei și prin locul în care sunt prinse sub călcâi, iar aceste trei elemente decid cât de stabil și de comod este mersul. Un toc gros și jos, așezat drept sub călcâi, distribuie greutatea pe o suprafață mare; un toc subțire și înalt concentrează greutatea pe vârful labei piciorului. Alegerea ține de ocazie, de durata purtării și de terenul pe care se merge.
Ce tipuri de tocuri există la pantofii de damă?
| Tip de toc | Înălțime orientativă | Stabilitate | Potrivit pentru |
|---|---|---|---|
| Kitten | 3–5 cm | Bună | Birou, zile lungi în picioare |
| Bloc (gros) | 4–9 cm | Foarte bună | Oraș, evenimente cu mult mers |
| Stiletto | 7–12 cm | Redusă | Ocazii scurte, suprafețe netede |
| Ortopedic (pană) | 4–10 cm | Foarte bună | Vară, terenuri denivelate |
| Cu platformă | 8–14 cm total | Medie | Ocazii, înălțime mare cu înclinare mai mică |
Pe lângă acestea există tocul cubanez, gros și ușor teșit în spate, folosit la ghete și cizme, și tocul conic, mai lat sus și îngust jos, care se situează ca stabilitate între bloc și stiletto.
Ce înălțime de toc este comodă pentru purtarea zilnică?
Pentru purtarea zilnică sunt considerate comode, de cele mai multe ori, tocurile de 2–5 cm, care ridică ușor călcâiul fără să încarce mult partea din față a tălpii. Peste această înălțime, presiunea pe degete și pe pernuța de sub ele crește progresiv, iar glezna devine mai puțin stabilă.
Ceea ce contează în realitate este diferența de înălțime dintre călcâi și partea din față a pantofului, nu înălțimea totală. Un pantof cu toc de 12 cm și platformă de 3 cm are o înclinare similară cu unul cu toc de 9 cm fără platformă.
Cum se verifică stabilitatea unui toc la probă?
Stabilitatea se verifică privind pantoful din spate și din lateral, apoi mergând câțiva pași pe o suprafață tare, nu doar pe mocheta magazinului.
- Poziția tocului: privit din lateral, tocul trebuie să cadă drept sub centrul călcâiului, nu mult în spate.
- Verticalitatea: privit din spate, tocul este perpendicular pe sol, nu înclinat spre interior sau exterior.
- Talonul: călcâiul stă fix, fără să alunece în sus la fiecare pas.
- Vârful: degetele au loc să se miște ușor, iar laba piciorului nu alunecă spre față.
- Flecul: capătul tocului are o bucată de cauciuc sau de material antiderapant, nu doar plastic dur.
Proba se face spre seară, când picioarele sunt ușor umflate, iar mărimea se alege după piciorul mai mare. Mai multe repere despre alegerea încălțămintei se găsesc în articolul despre pantofii potriviți pentru zilele de vară.
Ce toc se potrivește cu fiecare tip de ținută?
Tocul se alege după lungimea și volumul ținutei. Câteva combinații frecvente:
- Fustele midi și rochiile fluide merg bine cu tocul bloc sau cu tocul kitten, care păstrează proporțiile fără să încarce silueta.
- Pantalonii lungi și largi cer de obicei un toc puțin mai înalt sau o platformă, ca tivul să nu atingă pământul.
- Ținutele de seară se asociază tradițional cu stiletto, însă tocul bloc subțire dă un efect similar cu mai multă siguranță.
- Ținutele de zi, gândite pentru mers, se completează cu pană sau toc bloc jos, după cum arată și sugestiile pentru ținute de plimbare.
La rochiile de eveniment, precum cele discutate în articolul despre rochiile din catifea, stilul tocului se alege și după durata evenimentului și după cât timp se stă în picioare.
Cum se îngrijesc tocurile ca să reziste?
Flecurile se înlocuiesc la cizmărie înainte ca tocul propriu-zis să ajungă să atingă solul, pentru că o bază tocită dezechilibrează pantoful și deteriorează învelișul tocului. Tocurile îmbrăcate în piele sau în material se feresc de gurile de canal, de pietrișul mărunt și de scările metalice cu grilaj, unde se zgârie și se pot bloca.
Când tocurile înalte nu sunt potrivite?
Tocurile înalte nu sunt potrivite pentru drumurile lungi pe jos, pentru condus și pentru suprafețele alunecoase sau acoperite cu gheață. Purtarea frecventă și îndelungată poate favoriza disconfortul în zona degetelor, a tălpii și a gambelor. Durerile care persistă sau apar la fiecare purtare sunt un motiv de discuție cu un medic sau cu un specialist în ortopedie, care poate evalua situația individuală.
