E aproape miezul nopții, avionul a aterizat cu patruzeci de minute întârziere, iar parcarea aeroportului s-a golit pe jumătate. Bagajul e în portbagaj, centura e pusă, întorci cheia și auzi doar un țăcănit scurt, apoi nimic. Senzația aceea de stomac strâns o cunosc mulți șoferi, chiar dacă puțini o povestesc.
Dacă mașina ți se defectează în parcarea aeroportului, începe cu siguranța: aprinde avariile și nu bloca culoarul. Apoi verifică bateria, vinovata din cele mai multe cazuri, și încearcă o pornire cu cabluri sau booster. Dacă nu merge, sună la asistența din CASCO, la producător sau la o firmă de tractări și spune-le nivelul și zona în care te afli.
Pare simplu scris așa, pe ecran. În realitate, la ora aceea ești obosit, telefonul mai are 9% baterie, iar cineva din spate claxonează pentru că vrea să iasă. De aceea e bine să știi dinainte ce urmează, ca să nu improvizezi în frig.
De ce se strică mașinile tocmai în parcarea aeroportului
Mașinile cedează des în parcările de aeroport pentru că stau nemișcate zile sau săptămâni, iar în tot acest timp bateria se descarcă încet, fără să o reîncarce nimeni. La întoarcere, motorul cere mult curent exact când acumulatorul are cel mai puțin, mai ales în lunile reci. Ghinionul are un rol mic în povestea asta, chimia și calendarul fac restul.
Bateria, suspectul de serviciu
Clubul auto german ADAC, care ține una dintre cele mai detaliate statistici de defecțiuni din Europa, a raportat că 45,4% din intervențiile sale din 2025 au avut drept cauză bateria de 12 volți. În 2015, aceeași cauză însemna 35,7% din cazuri, deci tendința urcă de la an la an. Problema apare indiferent de motorizare, inclusiv la mașinile electrice, care au și ele o baterie mică pentru sistemele de bord.
Explicația ține de felul în care sunt construite mașinile de azi. Chiar și cu contactul luat, o mașină modernă consumă puțin curent pentru alarmă, pentru modulele de confort și pentru sistemele conectate care răspund aplicației de pe telefon. Pe două-trei zile nu se simte nimic. Pe două săptămâni de concediu, cu nopți de minus cinci grade, diferența poate fi exact cea dintre o pornire normală și țăcănitul sec de mai sus.
Un parc auto bătrân adaugă propriile riscuri
România are una dintre cele mai vechi flote de autoturisme din Uniunea Europeană, iar asta se vede și în parcările de aeroport. Potrivit datelor Direcției Generale Permise de Conducere și Înmatriculări (DGPCI), la finalul lui 2025 erau înmatriculate aproximativ 8,77 milioane de autoturisme, dintre care circa 3,4 milioane aveau peste 20 de ani. Altfel spus, aproape patru mașini din zece au ieșit din fabrică în 2005 sau chiar mai devreme.
O mașină veche nu e neapărat o mașină nesigură, am văzut destule Logan-uri cu 300.000 de kilometri la bord care pornesc din prima. Doar că, trecută de o anumită vârstă, o mașină adună mai multe puncte slabe deodată, de la un alternator obosit și borne oxidate până la anvelope crăpate pe flanc. Staționarea lungă le scoate pe toate la iveală, de obicei în cea mai proastă seară posibilă.
Primele minute după ce mașina refuză să pornească
În primele minute după o defecțiune în parcare, cel mai important e să nu faci nimic în grabă: aprinzi avariile, te asiguri că mașina nu încurcă circulația și abia apoi afli ce s-a întâmplat. Panica te împinge să răsucești cheia de zece ori la rând. Asta e cea mai sigură metodă de a goli și ultimul strop de curent rămas în baterie.
Dacă mașina a rămas pe culoarul de circulație, de exemplu când ai dat cu spatele și s-a oprit, vezi dacă poate fi împinsă înapoi pe loc, cu cutia la punctul mort. Cere ajutor și nu încerca singur pe o rampă. În parcările supraetajate, rampele sunt destul de înclinate cât o mașină scăpată din mână să devină o problemă serioasă.
Apoi sună sau mergi la personalul parcării. Oamenii aceia văd astfel de situații de mai multe ori pe săptămână, știu de unde poate veni ajutorul cel mai repede și pot ține culoarul liber cât încerci să rezolvi. Iar dacă e noapte și ești cu copii sau cu multe bagaje, un om în plus lângă tine contează mai mult decât pare.
Ce îți spune mașina prin sunetele pe care le face
Mașina îți dă indicii despre defecțiune prin ce se aude și ce se aprinde pe bord la încercarea de pornire. Dacă bordul rămâne complet negru și nu se aude nimic, bateria e aproape sigur goală sau o bornă s-a desfăcut. Un țăcănit rapid și repetat, ca o mitralieră de jucărie, înseamnă de regulă că bateria mai are puțin curent, suficient pentru lumini, prea puțin pentru demaror.
Când demarorul învârte motorul normal, dar acesta nu prinde, problema e în altă parte, la alimentare, la aprindere sau la imobilizator. Aici contează martorul în formă de cheie sau de lacăt, care clipește uneori când mașina nu recunoaște cheia. Cel mai neplăcut scenariu rămâne motorul care pornește și aprinde imediat un martor roșu de ulei sau de temperatură, caz în care îl oprești pe loc și nu mai pleci nicăieri.
Cum pornești o mașină cu bateria descărcată fără să strici nimic
O mașină cu bateria descărcată se pornește cel mai sigur cu un booster portabil sau cu cabluri de la o altă mașină, legate într-o anumită ordine. Ordinea contează, pentru că o scânteie lângă baterie sau o inversare de polaritate poate arde siguranțe și module electronice scumpe.
Cu cabluri, procedura pe care o știe orice mecanic arată cam așa. Prinzi clema roșie pe borna plus a bateriei descărcate, apoi celălalt capăt roșu pe plusul bateriei bune. Clema neagră merge pe minusul bateriei bune, iar ultimul capăt negru nu se pune pe baterie, ci pe o piesă metalică nevopsită din compartimentul motor al mașinii tale, cât mai departe de acumulator.
Pornești întâi mașina donatoare și o lași câteva minute la ralanti, apoi încerci la mașina ta. Dacă prinde, desfaci cablurile în ordine inversă, începând cu clema neagră de pe piesa metalică. Multe mașini noi au puncte speciale pentru pornirea asistată sub capotă, cu bateria ascunsă în portbagaj sau sub un scaun, așa că o privire în manual te scutește de căutat cu lanterna telefonului.
Boosterul, acumulatorul portabil cât o carte groasă, a schimbat complet situația. Nu mai depinzi de bunăvoința unui străin care să-și aducă mașina bot în bot cu a ta, iar modelele bune au protecție la inversarea polarității. Eu îl țin în portbagaj de câțiva ani și l-am folosit mai des pentru alții decât pentru mine, ceea ce spune ceva despre câte mașini dorm prost prin parcări.
Două lucruri nu se negociază aici. Nu încerca să pornești cu cabluri o baterie umflată, crăpată sau care miroase a ou stricat, pentru că acolo poate fi un defect intern periculos. Iar la o mașină electrică sau hibridă citește întâi ce spune producătorul, fiindcă unele modele acceptă pornirea asistată pe bateria de 12 volți, dar nu au voie să dea curent altor mașini.
Ce faci după ce motorul a pornit
După o pornire asistată, lasă motorul să meargă și pleacă direct la drum, ideal cel puțin o jumătate de oră pe un traseu fluent. Alternatorul are nevoie de timp ca să pună înapoi în baterie ce s-a pierdut, iar zece minute de ambuteiaj pe DN1 nu ajung.
Nu opri la prima benzinărie cu gândul că „acum e în regulă”. Am văzut oameni care au pornit cu cabluri, au oprit pentru o cafea și au cerut din nou ajutor după douăzeci de minute. În zilele următoare du bateria la un test, pentru că una care s-a golit complet o dată are șanse mari să o mai facă.
Roata dezumflată, cheia moartă și alte surprize de după vacanță
Pe lângă baterie, problemele găsite des la întoarcerea în parcarea aeroportului sunt pana lentă de cauciuc, telecomanda descărcată și, iarna, încuietorile sau geamurile prinse de gheață. Toate par grave la miezul nopții, dar majoritatea se rezolvă fără tractare.
Roata care s-a lăsat cât ai fost plecat
O anvelopă care pierde aer încet, de la un cui mic sau de la o valvă îmbătrânită, poate rezista luni întregi în trafic zilnic, pentru că o umfli la benzinărie fără să-ți dai seama de problemă. Lăsată zece zile nemișcată, se dezumflă de tot. O recunoști ușor, mașina stă strâmb, iar janta coboară aproape de asfalt.
Nu porni la drum pe o roată complet dezumflată, nici măcar până la prima vulcanizare, pentru că flancul anvelopei se distruge în câteva sute de metri. Dacă ai roată de rezervă, o schimbi pe loc, pe teren plat, cu frâna de mână trasă. Multe mașini noi vin însă doar cu un kit de reparație, adică un compresor mic și un flacon cu soluție, util pentru găuri mici în banda de rulare și inutil pentru tăieturi laterale.
Cheia care nu mai deschide nimic
Apeși pe telecomandă, iar mașina rămâne încuiată și tăcută. De cele mai multe ori s-a terminat bateria micuță din cheie, nu cea a mașinii. Aproape toate cheile cu telecomandă ascund în interior o lamă metalică, cu care deschizi ușa șoferului direct din yală, uneori după ce scoți un mic capac de plastic de pe mâner.
La mașinile cu pornire fără cheie, producătorii prevăd de regulă un loc anume unde ții telecomanda ca să fie citită chiar cu bateria terminată, fie lângă butonul de start, fie într-un locaș din consolă. Poziția diferă de la un model la altul și e trecută în manual. Mai bine o afli acasă, pe lumină, decât în parcare, la unu noaptea.
Dacă însă și bateria mașinii e goală, lama metalică te bagă în habitaclu, dar alarma poate urla câteva secunde bune la deschidere. E neplăcut, mai ales într-o parcare liniștită, însă nu înseamnă că ai stricat ceva.
Gheața, ușile prinse și parbrizul alb
Din noiembrie până prin martie, o mașină lăsată afară o săptămână poate fi găsită cu ușile lipite de garnituri și cu parbrizul sub un strat gros de gheață. Nu turna apă fierbinte pe geam, pentru că diferența bruscă de temperatură poate crăpa sticla. Un spray de degivrare, o racletă și cinci-zece minute în care lași motorul și dezaburirea să lucreze rezolvă aproape tot.
La ușile blocate de gheață, apasă ferm în jurul mânerului și pe marginea ușii înainte să tragi, ca să spargi crusta. Trasul cu putere de mâner e rețeta sigură pentru un mâner rupt și o factură de care chiar nu aveai nevoie după concediu.
Pe cine suni când nu reușești singur
Când mașina nu pornește nici cu cabluri, primul telefon se dă la serviciul de asistență rutieră pe care îl ai deja, chiar dacă poate nu știi că îl ai. Polițele CASCO includ adesea asistență și tractare, mărcile auto oferă în general asistență pe durata garanției, iar unele pachete bancare sau carduri premium au și ele așa ceva în condițiile lor.
RCA-ul, în schimb, acoperă pagubele pe care le produci altora, nu propria mașină rămasă în pană. Unii asigurători vând pe lângă RCA o asistență rutieră opțională, dar e un produs separat, pe care l-ai fi ales la încheierea poliței. Dacă nu ești sigur, numărul de asistență e trecut pe poliță, pe un card sau în aplicația asigurătorului.
Pentru mașinile închiriate sau luate în leasing operațional, regula e și mai simplă: nu repari nimic pe cont propriu și suni la firma de la care ai mașina. Orice intervenție neautorizată te poate costa la returnare. Dacă nu ai niciun fel de asistență, rămâne varianta unei firme de tractări din zonă, caz în care întrebi prețul înainte să vină platforma, nu după.
Detaliul pe care aproape toată lumea îl uită
Platformele de tractare nu încap de obicei în parcările supraetajate, unde bara de la intrare limitează înălțimea vehiculelor, iar asta schimbă felul în care se face intervenția. Spune-i dispecerului de la început că ești într-o parcare acoperită, la ce nivel și ce înălțime maximă e afișată la intrare.
Echipajul poate trimite atunci o autoutilitară mai mică, cu care încearcă pornirea pe loc sau te remorchează până la ieșire, unde te așteaptă platforma. Fără informația asta, riști ca omul să ajungă, să vadă bara de la intrare și să plece după altă mașină, iar tu să mai pierzi o oră.
Dă-le și un reper clar, de exemplu numărul stâlpului sau al locului de parcare, și trimite o poză. GPS-ul telefonului e adesea nesigur sub tavanul de beton, așa că o locație trimisă pe hartă te poate plasa la etajul greșit sau la o sută de metri de mașină. Cere și numărul de înmatriculare al echipajului care vine, ca să nu predai cheile primului om care se oferă amabil să te ajute.
Dacă mașina cedează la plecare, nu la întoarcere
Dacă mașina se defectează când ajungi la aeroport ca să prinzi un zbor, prioritatea e avionul: o lași parcată regulamentar, anunți operatorul parcării și te ocupi de reparație la întoarcere sau prin telefon, de la destinație. Nicio pornire cu cabluri nu valorează cât un bilet pierdut.
Situația se complică dacă mașina se oprește pe drumul de acces, înainte de bariera parcării. Acolo aprinzi avariile, îmbraci vesta reflectorizantă și montezi triunghiul la distanță. Ieși din mașină pe partea dinspre acostament, te retragi într-un loc sigur și abia apoi suni la asistență.
Pentru restul drumului până la terminal ai alternative. Autobuzele 100 și 442 opresc la aeroport, iar aeroportul are și gară proprie, cu trenuri spre Gara de Nord. Un taxi chemat din aplicație e și el o variantă, deși în serile aglomerate poate întârzia.
Presiunea pe zona aeroportului crește de la un an la altul. Compania Națională Aeroporturi București (CNAB) a raportat pentru 2025 un trafic de 17.005.524 de pasageri pe Aeroportul Henri Coandă, cu 6,64% mai mult decât în anul anterior. În primăvara lui 2026, aceeași companie anunța că parcările publice ale aeroportului însumau 2.226 de locuri, înainte ca lucrările de la parcarea Sosiri să scoată temporar din uz o parte dintre ele.
Cu milioane de călători pe an și doar câteva mii de locuri oficiale, o mașină blocată pe un culoar aglomerat devine repede problema tuturor. De aici și sfatul de a anunța imediat personalul, ca să știe că mașina nu e abandonată și că te ocupi de ea.
Parcarea pe care o alegi contează mai mult decât crezi
Locul în care îți lași mașina influențează direct cât de repede scapi de o defecțiune: o parcare cu personal prezent non-stop, la sol și cu acces ușor pentru o mașină de intervenție îți scurtează mult necazul. Diferența dintre a fi singur într-un subsol și a avea un om la ghereta de la intrare se simte fix în momentele astea.
Când compari ofertele pentru o parcare ieftina Henri Coanda, nu te uita doar la tariful pe zi. Întreabă dacă cineva e acolo noaptea, dacă poate intra o platformă de tractare și dacă personalul te poate ajuta măcar cu o pornire cu cabluri. Un tarif bun nu înseamnă mare lucru dacă la trei dimineața nu ai pe cine să suni.
Parcările private din jurul aeroportului funcționează de regulă după alt model decât cele oficiale. Lași mașina pe un teren deschis, iar un transfer te duce până la terminal și te aduce înapoi. Pentru cineva care se teme de o pană la întoarcere, avantajul e destul de clar, mașina stă la vedere, accesul e direct, iar oamenii care lucrează acolo te văd venind.
Easy Parking este una dintre aceste parcări de scurtă și lungă durată din Otopeni, aflată la mică distanță de Aeroportul Henri Coandă. Oricare ar fi parcarea aleasă, salvează-i numărul de telefon înainte de plecare, nu după ce ai aterizat și cauți în grabă pe internet.
Cum îți pregătești mașina înainte să o lași zile întregi
Cea mai bună protecție împotriva unei defecțiuni în parcarea aeroportului e o verificare de zece minute, făcută cu câteva zile înainte de plecare. Bateria e primul lucru de testat, mai ales dacă are peste patru-cinci ani sau dacă dimineața demarorul pare mai leneș ca de obicei.
Un test de baterie durează câteva minute la orice service sau magazin de piese care are tester, uneori chiar gratuit. Dacă rezultatul e la limită, o baterie nouă înainte de concediu costă mult mai puțin decât o tractare în miez de noapte. Verifică și presiunea în toate cele patru roți, fiindcă o pierdere mică de aer se vede mai ușor acasă decât după zece zile de stat.
Înainte să închizi mașina, oprește tot ce consumă curent fără rost. Camera de bord cu mod de parcare, încărcătorul uitat în priza de 12 volți sau becul din portbagaj care nu se mai stinge sunt suspecții obișnuiți. Unii șoferi deconectează bateria pentru plecări lungi, dar la mașinile moderne asta poate reseta setări sau cere recodări, așa că întreabă întâi la service.
Fă o poză locului de parcare, cu nivelul și numărul stâlpului, și lasă cheia de rezervă acasă, într-un loc unde o poate găsi cineva de încredere. Un booster încărcat și o pereche de mănuși nu ocupă în portbagaj mai mult loc decât o geantă de umăr. Iar dacă ai asistență rutieră, salvează numărul în agendă sub un nume pe care îl găsești ușor, nu ascuns într-un PDF din e-mail.
Banii, actele și discuțiile de după
O defecțiune în parcarea aeroportului poate aduce costuri în plus, de la orele de parcare suplimentare până la tractare și reparație, iar o parte dintre ele se pot recupera dacă păstrezi dovezile. Asigurătorii cer de obicei bonul de parcare, factura de tractare, poze cu mașina și ora la care ai sunat la asistență.
Dacă mașina mai trebuie să rămână câteva zile în parcare până vine cineva după ea, vorbește cu operatorul de la început. Tariful continuă, cel mai probabil, să curgă, dar o discuție deschisă evită surprizele de la ieșire și lămurește cine are voie să ridice mașina în locul tău. Unele parcări cer o împuternicire scrisă pentru ca altă persoană sau o firmă să scoată mașina, ceea ce e firesc din punct de vedere al siguranței.
Citește condițiile asistenței înainte să ai nevoie de ea. Multe polițe acoperă tractarea până la cel mai apropiat service autorizat sau pe un număr limitat de kilometri, iar distanța în plus se plătește separat. Diferența devine foarte concretă când mașina e la Otopeni, iar mecanicul tău de încredere lucrează în alt județ.
Întrebări pe care și le pun des șoferii
Pot lăsa mașina defectă în parcarea aeroportului câteva zile?
De regulă da, dacă anunți operatorul și plătești tariful pentru timpul în plus. Ideal e ca mașina să stea pe un loc regulamentar, nu pe culoar, și să stabilești dinainte cine o ridică și când.
Cât de repede se descarcă bateria unei mașini lăsate în parcare?
Depinde de vârsta bateriei, de temperatură și de câți consumatori rămân activi cu mașina încuiată. O baterie sănătoasă face de obicei față unei absențe de o săptămână sau două, pe când una veche, în frig, poate ceda după doar câteva zile.
Pot porni o mașină electrică sau hibridă cu cabluri?
Multe mașini electrice și hibride au o baterie de 12 volți care poate primi o pornire asistată, însă procedura diferă de la un producător la altul. Manualul arată unde se prind cablurile și dacă mașina are voie să dea curent altor vehicule.
Ce fac dacă nu am nicio asistență rutieră?
Ceri ajutor personalului parcării, apoi suni la o firmă de tractări sau de depanare din zonă. Întreabă prețul total, inclusiv deplasarea pe timp de noapte, înainte să confirmi comanda.
Trebuie să schimb bateria după o singură pornire cu cabluri?
Nu neapărat, însă e bine să o testezi în zilele următoare. O baterie golită complet poate pierde din capacitate, iar testul arată dacă mai are viață în ea sau dacă următoarea pană e doar o chestiune de timp.
Drumul spre casă începe cu o vizită la service
După ce ai scăpat din parcare, o vizită la service în zilele următoare îți arată dacă a fost un incident izolat sau semnul unei probleme mai mari. Un alternator slăbit, bornele oxidate sau un consumator ascuns care trage curent cu mașina oprită pot face ca totul să se repete la următoarea călătorie.
Mi-a rămas în minte un domn care, într-o noapte de februarie, aștepta lângă un SUV cu capota ridicată și un booster împrumutat în mână. Ne-a spus, aproape râzând, că pățise exact la fel cu un an înainte, tot după un zbor de iarnă, și că își promisese atunci să schimbe bateria. N-o schimbase.
Data viitoare când îți rezervi un zbor, trece testul bateriei pe aceeași listă cu pașaportul și încărcătorul de telefon. Durează zece minute și te scutește, cu șanse mari, de o noapte petrecută într-o parcare rece, cu capota ridicată și telefonul la ureche.